Sfântul Mare Mucenic Procopie

8 iulie — Ocrotitorul căsătoriei și al familiei creștine

Sfântul Mare Mucenic Procopie este ocrotitorul căsătoriei și al familiei creștine. El a trăit în timpul marii persecuții împotriva creștinilor, ordonată de împăratul Dioclețian, fiind martirizat împreună cu mama sa în Cezareea Palestinei.

Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea împăratului păgân Dioclețian, trăgându-se din Ierusalim, născut dintr-un tată credincios, anume Hristofor, și dintr-o mamă necredincioasă, Teodosia cu numele. Numele lui cel dintâi era Neania, iar după botez a primit numele de Procopie.

Murind tatăl său, mama sa l-a crescut în credința păgânească, învățându-l închinarea la idoli. Dar tânărul Neania, fiind isteț la minte, a deprins repede învățătura cărților filozofiei elinești. Ajungând la vârsta bărbatului desăvârșit, mama sa a voit să-l facă ostaș destoinic în slujba împăratului, iar el a ajuns dregător al Alexandriei.

Dar, mergând pe drum cu două sute de ostași, cu porunca să omoare pe creștini, a auzit un glas chemându-l pe nume: „Neania”. Rugându-se Sfântul să i se arate mai lămurit cine este cel ce grăia, i s-a arătat o cruce în chipul cristalului și glas s-a făcut de la cruce, zicând: „Eu sunt Hristos cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Și l-a învățat toată taina credinței noastre. Iar el, întorcându-se la Schitopolis, a poruncit unui argintar să-i facă o cruce la fel cu aceea ce i se arătase, o cruce cu trei icoane.

Fiind pârât de mama sa că este creștin, Sfântul a fost trimis spre cercetare la Paulin, dregătorul din Cezareea Palestinei. Neplecându-se el să jertfească idolilor, a fost bătut cumplit, încât l-au închis în temniță aproape mort. Dar, fiind vindecat de un înger, au venit la credință o mulțime de închinători la idoli, între alții și mama sa, Teodosia.

Mărturisind ei pe Hristos-Dumnezeu, li s-au tăiat capetele. Atunci, dregătorul a hotărât și asupra Sfântului Procopie judecată de moarte, adică să i se taie capul cu sabia. Scoțându-l afară din cetate, la locul cel de moarte, Sfântul și-a făcut rugăciunea sa pentru cetate, pentru popoare, pentru cei aflați în primejdii și pentru sărmani, ca toți să fie păziți prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Apoi, cu bucurie, și-a plecat sub sabie cinstitul său cap și, tăindu-l, și-a dat sufletul pentru Dumnezeul său, în ziua de opt a lunii lui iulie (†303).

Tropar, glasul al 8-lea

„Nu de la oameni, ci de la Dumnezeu primind chemare, sfinte, ai lăsat credința părintească cea rea și slujbele cele orânduite; și râvnind după Hristos, ca un al doilea Pavel, ai suferit multe osteneli și răni. Și primind acum cununa cea făgăduită, Mare Mucenice Procopie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Hristos în mijlocul nostru!